Am citit deunăzi descrierea unui producător tradiţional de oţet de mere care se lăuda cum reuşeşte să facă oţet de mere natural în vreo 2 săptămâni. Nu doresc să comentez, ci vreau doar să evidenţiez mingea care ni s-a ridicat la fileu.

Iată, însă, cum credem noi că ar trebui să se facă oţetul de mere şi cum, de fapt, îl realizăm noi, la fermă. Vă rog să reţineţi că nu este o reţetă secretă, oricine doreşte poate să o facă şi nu considerăm ca ne face concurenţă.

POVESTEA NOASTRĂ

Merele trebuie să fie bine copte şi cât mai dulci, aşa că se culeg toamna târziu. Se spală bine şi se înlătură ce este stricat sau mucegăit. Este important, pentru că, aşa cum se ştie din popor, un măr stricat poate compromite un coş întreg. Nu m-am referit la politicieni, deşi poate fi adevărat şi pentru ei. Eu nu ştiu, am fugit de îndeletnicirea asta precum Michiduţă de tămâie. :)
Merele se zdrobesc, după care se tescuiesc pentru extragerea sucului. Noi le aşezăm în damigene de sticlă umplute cam ¾ şi le punem un dop cu furtun într-un vas cu apă, exact cum facem cu mustul pentru fermentarea vinului, care este un ,,sport,, cu mult mai popular decât fermentarea cidrului. Aşezam damigenele afară, cât mai este cald. Această prima etapă se numeşte fermentaţie alcoolică şi are rolul de a transforma zaharurile din sucul de mere în alcool şi se face în lipsa oxigenului. Dacă este cald, etapa asta se poate termina în 2-3 saptămâni şi îţi dai seama din faptul că prin furtun nu mai ies bule de aer.

Reţetele clasice recomandă să pui miere şi coji de pâine pentru impulsionarea fermentaţiei şi obţinerea unui conţinut mai ridicat de alcool şi ulterior de concentraţie acetică. Noi însă credem că păstrarea întregului proces în termeni cât mai naturali, fără catalizatori şi potenţiatori, dau o calitate superioară rezultatului final. După finalizarea fermentaţiei alcoolice, cidrul rezultat trebuie tras în alţi recipienţi  aşezaţi într-un beci, la rece. Până în primavara se mai poate trage, dacă depune drojdie şi se păstrează tot timpul cu dopul şi furtunul de fermentaţie. Dacă fermentează în continuare, nu se poate trece la etapa de fermentaţie acetică. Noi aşteptăm până în primăvară – vară, când temperaturile exterioare se apropie de 20 grade. Atunci tragem cidrul în borcane cu gura largă şi acoperite cu tifon, pentru că această fermentaţie are nevoie de mult oxigen, dar nu are nevoie de musculiţe de oţet care vor năpădi, în scurt timp, toată încaperea.

În acest an, am pus la fermentaţie acetică cidrul facut în toamna anului 2016, pentru că pe tot parcursul anului 2017 a tot fermentat. L-am pus în februarie şi l-am tras în august. Din toate borcanele puse la fermentat, numai ¾ au ieşit ce trebuie, restul l-am aruncat pur şi simplu. Îţi dai seama că a ieşit ce trebuie, dacă lichidul este transparent, clar şi are deasupra o pojghiţă consistentă, mucilaginoasă, alcatuită din bacterii acetice, numită şi mama oţetului, care se crede că are efecte benefice asupra sănătăţii, dacă este consumată o perioadă dimineaţa, pe stomacul gol, ca multe alte remedii populare. Iţi mai dai seama şi dacă mirosul lichidului este puternic de oţet.

Cam asta este povestea obţinerii oţetului de mere, cu adevarat natural. Ce este foarte interesant şi valoros, am constatat că, în anumite condiţii, după ce am desfacut o sticluţă şi a luat oxigen, în câteva zile, se recrează pelicula superioară de bacterii, numita mama oţetului, ceea ce arată fără dubii că acesta este un produs viu, iar pentru noi contează foarte mult, atâta vreme cât asta dorim cu adevarat să facem: alimente vii, care păstrează energia vitală din care noi ne putem hrăni cu adevărat. Cum totul este energie, noi credem că acele alimente care au energie înmagazinată în ele sunt cele mai valoroase. Nu ne intereseaza produsele amorfe care stau mandre şi aspectoase cu lunile în galantare, ci acelea pe care dacă le uiţi pe masă cateva ore, încep să dea semne de alterare. Acelea sunt cu adevărat alimente vii, pentru că au în ele implicit enzimele care le descompun şi le pregatesc pentru un alt ciclu.

Fabricarea oţetului este doar un exemplu de proces natural care trebuie reprodus cât mai fidel faţă de modelul pe care mama natură ni l-a lasat, dacă doreşti să obţii un rezultat cu adevărat valoros. Altfel, sa mimezi doar, nu ai cum să obţii valoare. Poate ceva profit pe termen scurt, însă minciuna iese întotdeauna la iveală.

Unde găseşti oţetul de mere Origini

Avem disponibil un număr limitat de sticluţe din acest produs. Le aducem săptămânal în magazinul Origini din Bucureşti, din Bd. Carol I, nr.23 şi pe bază de comandă, îl aducem acasă sau la birou în fiecare vineri, când comanda este plasată până, cel târziu miercurea, la ora 17:00.